sâmbătă, 12 septembrie 2009

Orasul meu...


Am ajuns şi la partea care îmi place mie cel mai mult...să îmi descriu oraşul. Hmm...locuiesc într-un oraş, în aproprierea deltei ( prima dată am vrut să las oraşul anonim, dar m-am gândit mai bine sa spun, Brăila City ). La început era totul ok şi frumos , până să se înmulţească şi să se răspândească anumite specimene de oameni...care au stricat tot. Aşa dacă stăm şi ne gândim în trecut, mai spre anii 1900 cred că era un oraş chiar drăguţ. Dacă ar fi să răscolim, oraşul meu ascunde o istorie chiar interesantă. Există zone mai vechi, unde clădirile au ramas structurate exact cum erau acum zeci, poate sute de ani în urmă. Dar cred că asta a mai ramas bun din tot ce a fost odată. Acum, peste tot dai de " dă-mi şi mie un leu dacă nu te scuip", " nu am mamă, nu am tată, vreau şi eu un ban pentru o pâine", de care sincer, am început să mă plictisesc. Ah, să nu mai punem la socoteală de faptul că siguranţa celor care merg pe stradă nu mai este deloc sigură. Nu mai poţi merge liniştit nici ziua în amiaza mare, că vin tot felul de ciudaţi şi se iau de tine,sau comentează de felul în care araţi, sau pur şi simplu iţi adresează jigniri şi înjurături fără să le dai un motiv.Dar ce pretenţii aş putea să mai am eu, seara, când afară nu mai este lumină şi nici strada nu mai este foarte circulată de oameni? Într-o singură săptămână mi s-a întamplat să fiu acostată de nişte indivizi de nu ştiu câte ori. Mi se pare total deplasat, ca nişte inculţi, nişte animale, că oameni nu pot să îi numesc, să se ia de tine fără motiv, ba chiar să dea în tine. Recunosc, nu mi s-a intamplat până acum să fiu bătută de nişte tâmpiţi pe stradă, dar mi s-a întâmplat de un infinit de ori să fiu agresată verbal. De fapt, mi s-a întamplat în urmă cu 1 an sau 2, nu mai ştiu exact, în jurul orei 7, era întuneric, timp de iarnă, să fiu acostată de nişte copilaşi, că mai mult de 7-8 ani nu aveau, ţigani, că din categoria asta făceau parte şi nu mă sfiesc să îi numesc aşa, care pur şi simplu au început din senin să dea în mine cu nişte beţe, mai degrabă niste bâte, total fără motiv. Evident ca nu a intervenit nimeni cu nimic si a trebuit să încerc să scap de acei sălbatici aşa cum am putut eu mai bine. Nici nu erau foarte mulţi...decât vreo 4 sau 5. Ceea ce mi se pare mie urât este faptul că încă de mici sunt învăţaţi cu violenţa şi mai ales ca este aplicat acest tratament unei fete. Totuşi, chiar nu mai există respect faţă de femei în ziua de azi? Văd tot mai multe femei agresate de tot felul de nemernici şi nici până acum nu s-a găsit o soluţie plauzbilă care să rezolve toate problemele. Mă rog, asta deja face parte din altă categorie. Revenind la subiectul de la care am început...mă lasă rece tot ce se întâmplă în acest orăşel unde " perfecţiunea este în floare " iar indiferenţa autorităţilor şi a conducerii oraşului o dă într-o nesimţire puturoasă. Dar ce să facem, trăim în România şi asta ne ocupă tot timpul! Nu?

Un comentariu:

when.it.rains spunea...

Ha. Si eu m`am obisnuit. Dar e greu sa vezi cand cocalarimea(e un cuvant?:-?) se strange la un loc si iti vine sa versi cand auzi melodiile lor de tot cacatul. Treceam azi prin piata si la standul de flori, se auzeau...minunatele manele:-&. Pisici, nu stiam cum sa fac sa plec mai repede, mai ales ca ala care asculta pe telefon se pusese sa dea si din sloduri, in mijlocul drumuluo. Si era imbracat ca un cocalar. Punct si de la capat:))

Oricum, cum ai zis si tu... Traim in Romanica si asta ne ocupa tot timpul. Pa:*